Industria constructiilor, intre vanzari record si un viitor sumbru

Piața de utilaje se află într-un punct de cotitură, conform Verband Deutscher Maschinen und Anlagenbau, o asociație din Germania care reunește actorii din industrie. Conform specialiștilor VDMA, 2023 va fi un an al recordurilor în materie de vânzări de utilaje, cu o creștere de 10% față de anul precedent, dar și un an al încetinirii ritmului de cumpărare.

În ultimii 3 ani, producătorii de utilaje s-au confruntat cu o penurie de componente esențiale necesare în procesul de fabricație, ceea ce a dus la întârzieri în livrarea utilajelor către clienți și, totodată, majorări de prețuri. Vestea bună venită de la analiștii germani este că situația s-a reechilibrat și nu ar mai trebui să ne lovim de blocaje pe lanțul de aprovizionare.

Cererea de utilaje de construcții este în scădere

Din păcate, unul dintre motivele pentru care comenzile ajung la timp la clienți este că a scăzut cererea de utilaje. În primele 5 luni ale acestui an, au fost comandate cu 19% mai puține utilaje de construcții față de aceeași perioadă a anului 2022. Tot un declin s-a înregistrat și în ceea ce privește achiziția de materiale de construcții, respectiv cu 23%.

În Europa de Vest, comenzile aproape s-au înjumătățit față de anul trecut, mai ales în sectorul utilajelor de construcții. Ritmul de ridicare a clădirilor a scăzut odată cu încetinirea creșterii economice și cu amenințarea unei noi recesiuni financiare. Bancherii europeni și americani au reacționat și ei la această stare de fapt și au crescut nivelul dobânzilor, iar asta a afectat și mai tare industria.

În acest context, dacă volumul de comenzi nu va crește în curând, producătorii și dealerii de utilaje trebuie să se aștepte la o scădere abruptă a cifrei de afaceri începând cu trimestrul IV al acestui an. În plus, companiile din Europa se confruntă cu un grad ridicat de birocrație, reguli restrictive și documentație stufoasă.

Legi și reguli prea stricte pentru industria utilajelor

Un exemplu elocvent în acest sens este Legea Germană privind Obligația de Diligență în Lanțul de Aprovizionare.

Ce prevede această lege? Pentru prima dată în istorie, companiile germane și cele care au filiale în Germania vor trebui să verifice dacă furnizorii lor respectă drepturile omului în ceea ce privește condițiile de muncă ale angajaților și, totodată, dacă încalcă norme de mediu. O misiune dificilă, dacă luăm în calcul că se fac foarte multe afaceri cu țări unde regulile privind piața muncii sunt permisive, ca să folosim un eufemism.

Deocamdată, sub incidența acestei legi cad doar companiile care au peste 3.000 de angajați, deci 700 de firme, însă numărul acestora va ajunge la 3.600 anul viitor pentru că legea se va adresa și companiilor care au peste 1.000 de angajați. În acest moment, firmele germane trebuie să se asigure că drepturile omului și normele de mediu sunt respectate pe întreg parcursul procesului tehnologic. De la extragerea materiilor prime, până la livrarea produsului finit către client.

Ruben Marian, CEO și fondator al companiei de utilaje UTILBEN, este de părere că flexibilitatea este cheia acestei probleme.

„Într-o oarecare măsură, putem afirma că legislația europeană pune piedică dezvoltării industriei de utilaje. Regulamentele comunitare și normele pe care Uniunea Europeană le impune țărilor membre sunt foarte greu de aplicat, mai ales din cauza diferențelor în ceea ce privește istoria unei națiuni. De pildă, nu putem compara România cu Germania. Țara noastră are o economie emergentă, pe când nemții s-au dezvoltat progresiv și evoluția lor nu a stagnat din cauza comunismului, dacă vrem să dăm un exemplu propriu.

Pe de altă parte, Europa trebuie să fie un reper pentru restul lumii. Acum, mai mult ca oricând, este imperios să protejăm oamenii și planeta noastră. Nu avem un Plan B dacă poluarea ne otrăvește sănătatea și distruge Pământul. Prin urmare, noi, actorii din industrie, nu trebuie să ne descurajăm chiar dacă legislația ne limitează. Iar autoritățile trebuie să adopte o cale mai flexibilă prin care să își impună politicile mediului antreprenorial, astfel încât cu toții să avem de câștigat.”

Pe lângă aceste aspecte legislative, industria se lovește de majorările de prețuri la materialele de construcții și creșterea dobânzilor la credite. O soluție ar fi să vină mai mulți investitori în Europa, însă acest lucru nu se poate concretiza dacă Europa nu este atractivă pentru aceștia. Desigur, investitorii aleg zone propice dezvoltării afacerilor, iar America de Nord și China sunt adevărați magneți din acest punct de vedere.

Uniunea Europeană ar trebui să urmeze exemplul Chinei

O altă amenințare vine din China, o piață care concurează direct cu Europa în ceea ce privește producția și, mai ales, exportul de utilaje. Dezideratul Chinei este să devină autonomă și țelurile politice și economice să se contopească, rezultatul fiind creșterea economică sustenabilă. Supracapacitatea Chinei de a exporta a subminat practic Europa, care nu poate ține pasul cu ritmul alert de dezvoltare al asiaticilor. În plus, autoritățile de la Beijing susțin industria cu sume mari de bani, un lucru pe care europenii nu îl fac.

Ruben Marian punctează diferențele identitare dintre Europa și China, care se răsfrâng asupra modului de a face afaceri.

„Europa și-a asumat să urmeze niște principii democratice pure, unde cetățeanul să fie pus în centrul tuturor lucrurilor. Europenii se preocupă de starea lor de bine, de confortul și prosperitatea lor. Iar autoritățile protejează omul și se străduiește să îi asigure un nivel ridicat de trai. Generalizez, desigur, însă viziunea Uniunii Europene este aceasta. Pe de altă parte, China are o mentalitate diferită. Accentul nu cade pe individ, ci pe binele popular și pe prosperitatea națiunii.

Ce ar trebui să învățăm de la chinezi? Poate să punem interesul comunității și al țării în care trăim mai presus de interesul personal. Să conlucrăm și să colaborăm în scopul de a avea nu doar un business mai prosper, ci o țară mai bogată. Să creăm parteneriate care să ducă la dezvoltarea societății românești și, astfel, să contribuim activ la binele comun.”

Poate că Uniunea Europeană ar trebui să privească mai atent în curtea proprie și să sprijine financiar și legislativ domeniul construcțiilor într-un ritm mai susținut decât a făcut-o până acum. Și într-o manieră mai puțin restrictivă. Vorbim aici, desigur, despre legislația greoaie și despre numărul ridicol de condiții pe care trebuie să le îndeplinească cei care accesează fonduri europene. Toate astea pun frână dezvoltării economice și permit altor națiuni să prospere în detrimentul Europei.