În România, nu trece un an fără să vorbim de secetă

Fără să dăm vina pe natura care parcă a luat-o razna și năruie culturile românești. Vară de vară, fermierii ies în stradă și își strigă amarul. Își văd pârjolite hectarele cu cereale, fructe sau legume. Munca lor este, pur și simplu, arsă de caniculă, care vine la pachet cu lipsa precipitaților. An de an, fermierii depun dosare pentru despăgubiri, iar autoritățile vin și numără hectarele calamitate. E ca un cerc vicios al neputinței.

Toate problemele ar fi evitate dacă am avea un sistem național de irigații

Iar agricultorii nu ar mai fi la mila naturii și la mâna autorităților. Fiecare ministru care a trecut pe la cârma agriculturii a declarat că problema irigațiilor este o prioritate pentru instituția pe care o conduce. Numai că vorbele frumoase nu s-au transformat și în fapte. Iar anii au trecut și miniștrii „paroliști” au fost înlocuiți cu alții la fel de darnici în a face promisiuni deșarte.

Sistemele de irigații acoperă 8% din suprafața agricolă a României 

Ce s-a întâmplat cu Sistemul Național de Irigații? Regimul Comunist ni l-a lăsat moștenire, dar grea moștenire s-a dovedit a fi. Nu s-au mai făcut investiții, a fost vandalizat, ba chiar furat. Acolo unde s-a încercat o salvare, mai mult s-a cârpit. Planuri de reabilitare au fost multe, iar, la un moment dat, sistemul de irigații a fost folosit și în campania electorală. Aceasta a trecut, la fel și planurile care au rămas pe hârtie ori doar în gândurile fermierilor români.

La alegerile parlamentare din 2016, liderul partidului care a și câștigat alegerile la acea vreme, declara că, în mandatul care urma să fie dus la bun sfârșit, agricultorul român va avea doar de câștigat. Printre aceste câștiguri, se promiteau și două milioane de hectare irigabile până în anul 2020. Suntem în 2021, iar acest lucru nu s-a adeverit, așa cum bine știm.

Lipsa unei umidități adecvate în sol este o problemă gravă pentru culturile românești

Statisticile arată că jumătate din suprafața terenurilor agricole au de suferit. O spune Banca Mondială. Sistemele performante de irigare ar fi o reală salvare pentru agricultori. Riscurile privind productivitatea scăzută, culturi arse de soare și pagubele înregistrate la final de sezon ar fi reduse considerabil.

Un sistem de irigare înseamnă să hidratezi solul atunci când natura nu o face

În timpul unei secete teribile, sistemul de irigații crește randamentul culturilor. Apa folosită poate fi aproape de oriunde. Din canale, râuri, rezervoare și chiar din pânza freatică. Însă, înainte de instalarea unui astfel de sistem, agricultorul are nevoie de un specialist în geologie. Ce va face el? Va verifica structura solului înainte de a fi forat. Va evalua riscurile și va putea face sugestii.

Irigarea se poate face în mai multe moduri

Unul dintre ele este prin scurgerea la suprafață. Se aplică în cazul terenurilor nivelate. Aceasta, la rândul ei, se poate face în două moduri. Irigarea pe brazde paralele: Această metodă este recomandată pentru culturile de sfeclă, floarea soarelui, porumb sau cartofi. O altă metodă este irigarea pe fâșii. Aceasta se aplică doar la culturile de mici dimensiuni.

O metodă interesantă este cea a irigării prin scurgere gravitațională. Pe scurt, asta înseamnă construirea unui bazin colector. Acolo, se va aduna apa de ploaie și, potrivit principiului gravitațional, ulterior, se va scurge. Este o metodă ieftină având în vedere că cele mai mari costuri le implică, de regulă, consumul de apă.

O altă variantă propusă de specialiști este irigarea prin aspersiune. Este potrivită pentru toate tipurile de culturi. Alții preferă un sistem subteran. Este unul dintre cele mai complexe sisteme de irigare. Acestea se montează în pământ și sunt controlate de om. O altă metodă eficientă și ieftină este sistemul prin picurare. Permite dozarea unor cantități reduse de apă în intervale scurte de timp. Astfel, se va reduce risipa de apă.

Un sistem de irigații, montat pe cont propriu, nu este deloc ieftin

În funcție de firmă, de complexitate și de suprafața care necesită un astfel de sistem, prețurile variază de la câteva mii de euro la câteva zeci de mii. Dar, așa cum am demonstrat în acest articol, soluții sunt. Trebuie doar ca autoritățile să își facă treaba și să ajute agricultura românească, dacă nu vrem să ajungem din „Grânarul Europei” în „Codașul Europei”.